Poate doar dintr-o simpla coincidenta, intamplarea face ca in aceeasi perioada cu binecunoscutul festival bavarez, care se desfasoara de la finele lunii septembrie si pana in prima duminica din octombrie, sa am una dintre acele partide de neuitat in compania multor ciprinide de talie medie si mare.
2 x 20 mm au selectat cat de cat crapu de ten
Urma sa se apropie un front atmosferic rece si se anunta o perioada bogata in precipitatii. Nimic deosebit in aceasta perioada a anului; ce sa zic?! Asa ca imi iau inima in dinti si ma pregatesc temeinic pentru o aventura de 72 de ore „umede” pe malul lacului. Stiind de acasa ce ma asteapta, ma inarmez cu echipamentul greu. Adica haine multe de schimb (groase, impermeabile care, atentie!, este foarte important sa permita corpului sa respire, altfel riscati sa transpirati si ulterior sa raciti), sacul de dormit cel gros, cizmele, umbrela si nu in ultimul rand mult curaj.
E bine cunoscut faptul ca luna octombrie este luna in care ai sanse mari de a-ti doborî recordurile, asa ca din punct de vedere al nadei m-am pregatit cu cateva kilograme de boilies. Doua tipuri de fapt, unele cu aroma de fructe, pe baza de proteine lactice, in care imi pun mare incredere, iar celelalte bogate in ulei de peste, care, din pacate, nu se mai produc. Initial nu vroiam sa le iau cu mine, credeam ca nu au nici o sansa pe apa rece, dar pana la urma dupa o munca de auto-lamurire ma hotarasc sa le iau cu pretexul ca masina le cara, nu le duc in spate. Imi pun si un kilogram de pelete mixte, special create pentru apa rece, pe care am de gand sa le folosesc doar in saculeti solubili langa carlig. Fac cateva drumuri cu bagajele la masina si in sfarsit pornesc. Drumul ce duce din sat pana la balta este impracticabil daca ploua, mai ales daca nu ai la dispozitie o masina dotata cu sistem 4×4. Amicul care urma sa ma insoteasca la acea partida nu risca sa ramana impotmolit. Asa ca isi abandoneaza masina in sat, mutam toate bagajele in masina mea si ne aventuram pe cei trei kilometri de pamant bine imbibat de apa care sunt de parcurs pana la balta.
Cel mai greu ten al festivalului 15,500 kg
Partea frumoasa la o astfel de vreme este ca nu sunt prea multi „nebuni” care sa iasa din casa, drept urmare ne asezam linistiti pe locul dorit. Din fericire ploaia inceteaza si ne da un ragaz, cat sa ne putem instala. Alegem un loc cu apa adanca, mizand pe faptul ca apa se va racii la suprafata dat fiind faptul ca temperatura era intr-o continua scadere, iar in straturile de la adancime mai mare temperatura trebuia sa ramana cat de cat constanta.
Urmatorul pas care trebuia facut era si cel mai important din punctul meu de vedere; si anume sondatul apei. De obicei ma folosesc de doua lansete pentru a sonda. Cand gasesc ceva interesant cu prima, intra in actiune a doua lanseta cu care imi pot da seama cat de lunga sau lata este structura respectiva. Dupa ce am decis pe ce zone urma sa pescuim, intram cu barca pentru a ne pune balize luminoase, foarte utile pe timp de noapte si pentru a face nadirea de apel cat mai precis. Eu am ales sa abordez vechea albie a canalului care, desi pe majoritatea lungimii era colmatat, am gasit o zona cu un prag proeminent pe care se afla un numar impresionant de scoici, dupa care, spre larg, urma un platou cu substrat tare.
Captura nocturna: 12 kg
Aveam pe o suprafata restransa mai multe tipuri de structuri care mie imi inspirau mare incredere si pe care urma sa le exploatez cu mare interes si nerabdare. Am asezat baliza la aproximativ trei metri dupa ce incepea zona cu substrat tare si nadesc de la un metru de dupa baliza, venind spre mal pana la 6-8 metri unde se afla vechiul canal. Nadisem aproximativ 2 kg de boilies pe o latime de aproximativ 4-5 metri, suficient cat sa imi amplasez cele trei lansete, care oricum erau la distante diferite de la mal. Prima o amplasez exact in punctul cel mai adanc al vechiului canal, pe o zona cu namol, a doua pe pragul impanzit de scoici, iar a treia pe platoul cu substrat tare. Colegul meu, desi avea in fata o intindere mai mare de apa decat mine, nu reuseste sa gaseasca nicio structura care sa ii prezinte vreun interes.
In cele din urma gaseste un platou cu substrat tare dar, fiind la o distanta de 40-50 metri de mal, nu ii inspira prea multa incredere. Totusi, silit de apusul soarelui care se apropia destul de rapid si neavand prea multe alternative, decide sa incerce acel loc pana in ziua urmatoare.
In octombrie se insereaza mult mai repede si apusul ne prinde lansand ultimele bete si facand aranjamentele pentru o noapte friguroasa de octombrie. Ne punem la un pahar de tarie pentru a ne dezmorti putin, dar nu apucam sa il terminam ca primii invitati isi fac aparitia la „festivalul” ce urma sa dureze trei zile.
17 kg pe final 3
Prima noapte am reusit doar sa motaim putin, avand prezentari la 30 de minute; cand la mine cand la prietenul meu. Interesant a fost faptul ca acesta prindea doar amuri, iar eu numai crapi si asta pana cand rasaritul soarelui ne prinde pe amândoi in dril. Pe la 7.00 dimineata ne punem sa dormim si reusim sa facem acest lucru pana pe la 10.00, cand pestii isi fac aparitia din nou. Am continuat sa prindem in ritm accelerat pana dupa pranz, cand ne-am hotarat sa ne oprim din nadit. Am decis sa facem acest lucru ca sa scapam de pestele de talie medie, care nu mai pleca de pe paturile noastre de nada. De asemenea, am renuntat la monturile snowman cu boilies-uri cu aroma de fructe si am ales sa pescuiesc cu cate 2 bile de 20 mm bogate in ulei de peste. Prima parte a planului a functionat, am reusit sa scapam de pestele de talie medie. Problema a fost ca am scapat de tot de peste. Asta pana seara cand am reluat naditul, dar fara boiliesu-ri cu arome de fructe. Am nadit doar cu celalalt tip de boilies pe care il aveam la mine. In tot acest timp, Cristi, colegul meu, a urmat planul, dar el avand la doar un singur tip de bile, a reluat naditul si pescuitul cu acestea. Cum era de asteptat tenul a revenit pe patul lui de nada si a continuat sa se hraneasca cu aceeasi intensitate ca in prima noapte. La mine, in a doua noapte, in sfarsit si-au facut prezenta primii doi crapi de peste 10 kg, in rest nu am avut activitate. Cel putin am reusit sa ma odihnesc, dar de cate ori am iesit din cort pe timpul noptii pe Cristi il gaseam in dril. Facuse niste progrese reusind sa captureze doua exemplare mai maricele, unul de 11 kg si celalalt de 12,5 kg.
Dimineata, cand ies din cort, ma uit la bete si le vad pe ale colegului scoase din apa. Pe semne ca a abandonat, ramanand singur pe baricade, fapt de necondamnat. Sa nu uitam totusi ca eram la o partida de placere, nu la vreun concurs, iar scopul esential la o astfel de partida este sa te relaxezi. Problema noastra era ca nu reuseam sa prindem pestii vizati, batranii lacului. Pun de o cafea si intre timp improspatez momeala de la carlig. Mai arunc si cateva boilies-uri cu cobra. In timp ce imi savurez cafeaua, la nici 10 minute dupa ce am lansat, suna senzorul. Intep si aduc pe saltea primul meu ten din acea partida, un exemplar frumos de 12,5 kg. Nu trece o ora si „drop-back”… alt ten, de aceasta data de sub 10 kg, fapt ce ma pune pe ganduri si trag concluzia ca dupa ce au golit toata nada de pe patul de nada a lui Cristi, tenii au ajuns la mine pe pat. Continui sa nadesc cu boilies-uri si sa pun pe firul de par cate 2 bile de 20 mm, dar renunt sa mai folosesc saculeti solubili in speranta ca amurul ma va lasa in pace. Intre timp se trezeste Cristi si imi povesteste cum si de ce si-a scos betele din apa. Le-a scos pe rand cu peste, dupa care a renuntat sa le mai arunce inapoi in speranta ca va reusi sa se odihneasca. Pe timpul zilei am reusit sa capturam cativa amuri printre care si un exemplar de 15,5 kg.
Unul din numerosii teni, de peste 10 kg
Ultima noapte se apropie iar noi ne pregatim nadind destul de mult si reimprospatand boiliesurile de pe firul de par. Pana in acel moment am avut prezentari in egala masura de pe toate cele trei locuri, doar ca tenul a intrat doar de pe zona cu substratul tare, iar dintre scoici si din namol am prins doar crapi comuni. Noaptea a treia a inceput promitator reusind sa pun pe saltea un crap de 15 kg. Tenul a incetat sa ma mai deranjeze reintrand pe patul lui Cristi, care a nadit destul de mult si a reusit sa ii atraga. Crapii, toti intre 7 kg si 11 kg, au continuat sa isi faca prezenta pana pe la 3.00 dimineata, lasandu-ne sa dormim cateva ore.
In dimineata urmatoare, razele soarelui isi fac simtita prezenta pentru prima data in acea partida, fapt ce ne incarca cu energie pozitiva si ne binedispune instant. Schimbam momeala pentru ultima data si ne punem sa impachetam. Partida se incheie foarte frumos, pe ultima suta de metri reusind sa pun pe salteaua de primire captura partidei, un crap comun de 17,00 kg.
Aceasta partida a fost mai degraba specifica pentru una desfasurata in sezonul cald, cu peste 400 de kg crap si ten capturat. In mod sigur, daca pescuiam in regim de concurs, sa nadim si sa schimbam betele constant, se adunau mult mai multe kilograme. Dar cum am mai spus, a fost o partida de placere, pe care am tratat-o ca atare si care cu siguranta nu o voi uita prea curand. Un adevarat festival de octombrie al ciprinidelor!!!